Plansul meu este surd. Nu are pic de ecou. M-am obisnuit ca lacrimile mele sa nu „vorbeasca” fiindca nu vreau sa ma auda nimeni.
Nu am buton de inchidere. As vrea sa am…As vrea sa nu mai plang. Dar pana cand nu voi mai plange, plansul meu va ramane surd.
Am pornit-o pe un drum dificil si anevoios, iar lacrimele mele surde imi tin companie. Scrisul ma ajuta sa merg mai departe. Intotdeauna m-a ajutat, dar mi-e teama ca nu ma mai ajuta ca odinioara.
Blogul unei Lady 
nu scrisul ar trebui sa te ajute, ci neplansul…apai, cine merita?!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cateodata plansul ajuta la vindecarea sufletului.
ApreciazăApreciază