Titlu trist

Stiu cat de cliseic suna expresia „pana cand moartea ne va desparti”, dar moartea nu este un cliseu…

Asta este lectia pe care am avut-o de invatat anul trecut in decembrie si recent, in luna mai, cand am inteles ca moartea nu tine cont de varsta. Moartea nu selecteaza. Ea este ca un calau trimis de cineva de prin nu stiu ce loc care este echipata cu un catastif si dupa ce si-a facut datoria mai trage inca o linie si se duce la urmatorul/urmatoarea.

Nimeni si nimic nu este vesnic. Toti avem o „data” de expirare si suntem pentru altii doar niste cifre. Cimitirele sunt locuri de veci pentru noi astia care mai traim pentru ca atunci cand treci pe langa ele cu masina sa iti aminteasca ca intr-o buna zi ajungi si tu acolo.

Florile sunt sadite pe morminte pentru noi, astia viii, ca sa ne imaginam ca cei defuncti iau florile alea si vor rasari fix din flori, mai vii si mai avizi de lumina decat erau inainte de moarte. Petalele lor ne impodobesc amintirile frumoase si visam cu ochii deschisi ca acel tranadafir pe timpul noptii (atunci cand nu se uita nimeni) se metamorfozeaza in ceva idilic si calatoreste si isi lasa energia buna si in casa noastra ca sa puna o vorba buna acolo sus si sa ne stopeze lacrimile.

P.S.: Acum ploua atat de tare de parca pana si cerul imi impartaseste durerea…

Cand eram mica credeam ca ploaia reprezinta lacrimile lui Dumnezeu pentru ca iarasi va mai muri un suflet…

 

Reclame

Opinii

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s