Asteptand

Ieri, astazi si poate ca si maine…

Inima mea este ca un cantar vechi pe care s-au asezat greutati, una cate una si ma apasa tot mai tare. Ma apasa atat de tare incat simt ca o sa ma sufoc. Poate daca as vorbi, mi-as usura povara, dar oare cine vrea sa ma asculte? Cine cauta sa ma desluseasca? Cine ar vrea sa inteleaga ce se petrece in interiorul meu? 

E mai simplu sa stai cu bratele incrucisate si sa astepti decat sa iei atitudine? Da, ai ales calea cea mai usoara. Ai ales sa fugi si sa nu te mai uiti inapoi. Ai ales sa ma abandonezi de tot…?