O calatorie cu tramvaiul si autobuzul.

 Urc in tramvai si ma indrept repede spre compostor, dar o fata mi-a luat-o inainte. Ma duc in spatele ei si astept frumos la rand. Fata isi composteaza biletul si verifica cu o precizie de matematician seria de pe biletul compostat, ma intreaba daca e buna seria chiar daca a iesit de-a curmezisul pe bilet. I-am raspuns ca atata timp cat de se vede, totul e in ordine. Urmez eu. Compostez biletul, apas tare pe buton cu dosul palmei cu o miscare demna de un karateka, cu multa siguranta, cu foarte multa forta si ghici? Cand ma uit pe bilet, nu e nici urma de serie…doar o urma de pata de tus neinteligibila si palma mea care s-a invinetit. Ocarasc in gand compostorul, apoi pe mine ca nu am apasat cum trebuie si abia apoi pe cei de la RATP ca nu au un compostor ca la autobuz si ca nu este nici un afis pe care sa scrie daca este important ca seria de pe bilet sa fie vizibila pentru a nu primi amenda. Incep sa ma rog in gand la Doamne Doamne sa nu ma prinda controlorul. V-am zis ca nu suport controlorii? Cand eram mica am primit amenda de la doi controlori si mi-au confiscat agenda cu poezii ca sa se asigure ca le dau banii in 24 de ore…

In fine, revenind la subiect, am avut noroc si nu a fost niciun control. De mai multe ori in calatoriile mele cu tramvaiul, am intalnit o femeie care are niste ochi albastri bulbucati in asa hal incat ai impresia ca te examineaza prin infrarosu. Puteam sa jur ca e o evadata de la Socola. Imi dadea fiori, oridecate ori isi casca ochii. Puteam sa jur ca a pus ochii pe mine si planuia cum sa ma sperie mai eficient, in asa fel incat sa ii cedez locul. Ma uitam la ea cu coada ochiului si hop si ea se uita la mine cu ochii iesiti din orbite…Pandaliile mele au tinut pana cand am auzit-o vorbind cu cineva la telefon despre cumparaturile pe care le are de facut pentru casa. In gandul meu am zis imediat: Pfiu, e normala si nu ma urmareste!

A urcat si o „drogata” cu o fusta lunga rupta si cu doua taieturi pe laterale, un soi de slituri cred. Radea de una singura si dansa. Inainte sa vina langa scaunul meu, doi tipi au ridicat-o fortat de pe un scaun si au tipat isteric la ea. Primul meu gand a fost: cum pot fi atat de groaznici? E o femeie la urma urmei…dar, dupa nici 5 minute, deja nu o mai suportam si voiam ca ea sa coboare pentru a fi din nou liniste in tramvai. Nu am avut noroc, a ramas in tramvai pana am ajuns la destinatie.
Mi-am jurat ca nu mai vin cu ultimul tramvai pentru ca e mai ceva ca in filmele horror…

Zilele trecute am mers cu autobuzul. Eu nu merg cu autobuzul pentru ca nu am nevoie. La mine, tramvaiul este principalul mijloc de transport. La inceput, utilizam autobuzul ca sa ajung la liceu. Trebuia sa ajung undeva urgent si am zis ca e mai bine sa iau buzul. Vine buzul dupa vreo 10 minute si s-a umplut ochi cu mai mult de jumatate dintre oamenii care asteptau cu mine in statie. Buzul era atat de plin, incat oamenii stateau cu nasurile lipite de geamurile usilor. Auzisem eu la stiri ca nu au reusit sa achizitioneze autobuze cu aer conditionat pentru pasageri, ci numai pentru cabina soferului… Am decis ca daca nu primesc macar un pahar de apa si un calciu lactic, nu ma mai urc si asa am si facut. Am mai asteptat inca un sfert de ora si a venit altul care era gol. Yey, am fost inspirata sa astept! Urc in 41 si ma asez cuminte pe scaun si mai rezerv un loc pentru un insotitor plecat sa composteze biletele. Nu trece mult si in ultima clipa urca o batrana cu un carucior si se repede la scaunul meu dupa ce a vazut ca am spus mai multor „pradatori” ca locul este ocupat. se apropie de mine si ma intreaba daca locul este ocupat. Se face ca nu aude si mai intreaba o data, de doua ori. A treia oara i-am zis ca e ocupat. Mi-a zis ca sunt o nesimtita pentru ca stau pe un loc special pentru cei ca ea si ca sa ii dau locul. Nu era problema ca ii dadeam locul, dar fix alaturi era un loc liber tot la sectiunea „speciala” si o astepta. Recunosc ca m-a cam scos din sarite si i-am indicat locul unde sa se aseze…ma gandeam ca daca avea nevoi chiar atat de speciale, atunci nu statea sa ma intrebe de zece ori daca locul e liber. Si totusi ma mustra constiinta si mai rau a fost cand insotitorul meu mi-a reprosat ca trebuia sa ii fi dat locul…ca daca era vreo batranica din familia mea in locul ei?

Acum va intreb pe voi, sunt eu oare nesimtita sau am procedat corect? Voi cum ati fi procedat?

Si inca o intrebare: cum decurge la voi o calatorie cu tren/avion/tramvai/autobuz/troleibuz/maxi taxi/metrou/autocar? Ati avut vreo intamplare mai neobisnuita?

Anunțuri

6 gânduri despre „O calatorie cu tramvaiul si autobuzul.

  1. :)))))))))))))) Normal ca nici eu nu-i dadeam locul… dar sa vezi ce tare e situatia cand
    merg uneori (cel putin odata la 10 ani ) la intrunirile asociatiei persoanelor cu nevoi speciale… si cate 30 de persoane vor toate sa stea pe cele 6-8 scaune din primul rand… de parca din randul doi s-au 3 nu mai auzi :))) Eu merg si stau fix in fundul salii ca am vedere de ansamblu si vad tot ce se petrece si pot admira si femeile care trec pe culoar :)))))… eu nu as sta in fata nici obligat !

    Apreciază

  2. n-ai de ce sa-ti faci probleme… stiu ca te gandesti ca era o persoana cu dizabilitati dar cand sunt cu gura mare fara rost ma intreb daca nu cumva aceasta este principala lor grija: sa mustruluiasca fara rost, sa abuzeze de problemele lor…ori asta eu nu prea inghit!…

    Apreciază

Opinii

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s