Stop!

Zilele acestea am incercat sa imi imaginez cum ar fi viata mea daca brusc as uita cine sunt, unde stau si pe cine iubesc…?

Azi plec de acasa cu zambetul pe buze, iar pe drum, uit cum sa mai ajung acasa. Ratacesc de ceva ore bune pe strazi. Nu mai recunosc nici un loc. Incerc sa imi cotrobai pn minte, dar pur si simplu nu imi amintesc. Mi se pare ca oamenii se uita ciudat la mine, vad si ei panica din mine. Respir adanc si ma uit la cer…Caut disperata in buzunar ceva, dar nu stiu ce anume. Of, de ce nu imi pot aminti? Apoi apare cineva si ma intreaba: Cine sunteti, domnisoara? Cum va cheama? Cum ati ajuns aici? Va simtiti bine? Ma uit la chipul omului si ma iau nervii. Normal ca stiu cine sunt. Sigur ca stiu cum am ajuns aici. Lacrimile curg siroaie pe obraji, desi nu stiu de ce…Am uitat tot, mi s-a sters tot din minte…Nu, nu ma simt bine…

Zabovesc. Astept sa imi amintesc. Sunt nervoasa, agitata si simt ca imi pierd mintile. Deja lumea se uita la mine de parca as fi o dementa.

post-it-note-spockDeodata, imi aduc aminte ca am ceva in geanta care ma poate ajuta. Este un bilet galben. Il scot si il citesc. Scrie: ATENTIE! SUNT OLGA  SI AM ALZHEIMER!

P. S. Acesta este un scenariu fictiv. Din fericire nu sufar de aceasta boala!

Anunțuri

24 de gânduri despre „Stop!

  1. da…
    sa-mi pregatesc un biletel din asta… si sa-l pun in buzunar… dar… ce sa scriu pe el???
    aaaa… ca sunt olga … si ca am… dar eu nu sunt olga… si nici nu am…
    sau am??
    unde sunt?? cine este langa mine???
    ce vrei de la mine??? lasa-ma in pace… ca merg la nepotul matusi-mi…
    poate ar trebui sa ma merg mai la drepata… poate recunosc casa galbena de la colt… dar coltul se indeparteaza de mine… oare, de ce??? … nu mai sunt pe pamant, de se invarteste totul asa de repede???
    inca nu sunt in cer… pentru ca am auzit scrsnetul de roti al masini… de ce o fi oprit asa de brusc??? nu… nu sunt nici in iad… acolo nu sunt masini?? sau, in rai nu sunt??? de masini zic… eu sigur nu sunt in rai…
    mai bine singur… ma asez pe banca asta… si dupa ce ma odihnesc un secol sau doua… ma intorc acasa… da… prima la drepata si a doua la stanga…
    nu… nu am uitat… sunt…
    cine sunt???

    Apreciază

  2. sufletul bolnav..hm..asa cum spunea si Ninulescu, doar iubirea poate vindeca…insa nu ti imagina ca iubirea altcuiva pentru tine..aia ar fi doar o masca aplicata sufletului tau. iar masca dupa cum bine stii, la un mom dat se da jos..si ramai iar gol si pustiu..
    de aceea e important ca iubirea sa vina mai intai din tine pentru tine. ..e mare pacat ca nu ne invata nimeni de mici cum sa facem asta…asa ne-ar scuti de atata suferinta interioara. pana si mama care se sacrifica pentru copilul ei ..prea mult, il invata pe acesta sa iubeasca in primul rand pe altii si apoi pe el..dar revenind la ceea ce doream sa spun, cred cu tarie (si stiu ca si tu stii) ca puterea de vindecare sta in tine. nu in altii.nu astepta sa se opreasca trenul si sa urce cineva sa stea langa tine…pana cand acel cineva va urca..admira-te pe tine si frumusetea din tine..e cea mia buna calea..

    Apreciază

    • Sant perfect de acord… Mai ales ca nu am simtit niciodata ca cineva m-ar fi iubit in viata asta… dar am fost fericit ca eu am putut iubii si ca mereu am incercat ca in jurul meu sa fac oamenii sa se simta bine si sa fie fericiti… Si asta e tot ce conteaza pe lume… ceea ce oferim noi din sufletul nostru !

      Cel mai rau este atunci cand iti pui sperantele in dragostea si sentimentele altuia pentru tine si incerci sa-ti construiesti si un viitor… daca celalaltul este las si nu poate iubii pana la capat toate sperantele ti se naruie…
      Eu am trecut prin asta cand mi-am pierdut sotia… si am vazut ca toata filozofia mea de viata a fost gresita, acum iau dragostea si bucuria ce mi se ofera ca pe un dar divin si ma bucur de ea din tot sufletul atat cat este, dar nu consider ca o merit si nici nu-mi fac planuri de viitor pentru ea… planurile mele de viitor implica doar ceea ce pot face eu cu puterile mele.
      Trebuie sa ne bucuram de dragoste si de fericire deoarece ea ne hraneste sufletul ( spiritul) dar sa fim constienti ca dragostea si fericirea este un dar… nu o obligatie a divinitatii (naturii ) fata de noi.

      Apreciază

      • off..consider ca viata ..natura ne ofera niste experiente ca sa invatam din ele.poate ca in prezent nu putem face legatura dintre..insa viitorul cu siguranta ne va da raspunsurile…

        Apreciază

Opinii

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s