Dulcele meu Iasi…


Ascultam săptămâna trecută o istorisire despre un oraş natal şi automat mi-a venit în minte întrebarea: tu ce simţi când auzi cuvântul Iaşi?

Pentru mine, Iaşi este un oraş al contrastelor arhitectonice şi al zgomotelor stradale. Capitala Moldovei aşa cum au numit-o mulţi, este mai mult de atât. El este centrul universului meu citadin. Am momente în care vreau să scap de aglomeraţie şi să fug în un alt oraş, dar ştiu că nu ar mai fi la fel clipele petrecute în altă parte. Dacă vei intreba pe cineva despre Iaşi, iţi va spune că este un oraş universitar, cultural şi pe ici colo, modern.

Într-adevăr este un pic haotic pentru unii, din cauza multitudinilor de clădiri dizarmonioase care pictează peisajul în cenuşiu, dar are şi o parte frumoasă, cum ar fi, Copou. Da Copoul, parcurile în care mulţi artişti şi-au lăsat o bucăţică de suflet sau Copoul, parcul în care stăteam în anii de liceu şi citeam o carte. Chiar dacă uneori eşti sufocat de claxoane infinite, oameni grăbiţi sau de forfota străzilor dimineaţa , ştii că nu ai putea sa vezi oraşul fără toate acestea. Ştii că şi mâine vei vrea să asişti tăcut la filmul orăşenesc care se rulează în faţa ta. Iaşiul este pentru mine o amintire prezentă, o mărturie a vieţii mele de ieşeancă, care nu prea a stat să-i desluşească misterele, pentru că nu dorea să mai fie aici.

Dar, am realizat că eu sunt o parte din Iaşi, iar el este o parte din mine. Pe străzile nostalgice de pe Lăpuşneanu , trec pe langa Tuffli şi simt aroma îmbietoare a prăjiturilor din vitrină, apoi ajung în Piaţa Unirii şi mă întâlnesc cu porumbeii. Doamne cat am mai alergat după porumbei .Există oare placere mai mare pentru un copil ? Din punctul meu de vedere, eu cred că nu există!

Nu mai spun de nenumăratele concerte la care am participat pe esplanada Palatului Culturii sau piesele de treatru pe care le-am vizionat la Teatrul Luceafărul, atunci cand eram mică şi aşteptam cu nerăbdare să vină autocarul şi să mă poarte pe roţile actoriceşti.

Când aud cuvântul Iaşi, mă gandesc la familia mea şi la cartierul meu favorit, Alexandru cel Bun. Am căutat un alt cartier care să fie pe placul meu, dar din subiectivism, nu am găsit. Îmi e dor să mai vizionez filme la Cinematograful Dacia, care acum e doar o amintire a anilor ’90…Nu contează, timpul trece, oamenii pleacă şi vin, dar Iaşi rămâne la fel pentru mine, adică, un oraş frumos şi plin de romantism modern.

Anunțuri

6 gânduri despre „Dulcele meu Iasi…

  1. dacă ar fi să aleg România, aş alege mereu Iaşul… în acest minunat ţinut m am redescoperit în eul meu românesc şi drept măritor, la Iaşi Eminescu are să trăiască până dintru cel din urmă ceas al vremilor lumii, iar mai apoi pe cele 7 coline vor străjui spre Cer îngerii ce au păzit mereu neamul românesc de toate greutăţile şi relele străinilor, trădătorilor de neam şi ţară dar mai ales ale risipitorilor rătăcitori… întocmai ca Dumnezeu să îşi amintească de pasajul lumii care nu l uită pe Hristos niciodată

    http://fanu.wordpress.com/2010/07/31/departelui-meu-iasi-aproapele-meu-mereu-2/

    http://fanu.wordpress.com/2010/07/30/departelui-meu-iasi-aproapele-meu-mereu-1/

    http://fanu.wordpress.com/2010/03/28/romania-te-pup-la-nationalul-din-iasi/

    Apreciază

Opinii

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s